Mutatul aici, viva la Revolucion!

 Am terminat cu jobul pe azi, asa ca mai continui pana adorm. Maine am ore la scoala, apoi jobbing, parenting si housekeeping, asadar va fi o zi "sforza".

Deeeci, cum cautam eu peste tot o zona cu, fiti atenti pretentii: cel putin 2 parcuri, 2 scoli, un spital de copii aproape, eventual si unul de adulti, iesire la metrou si mijloace de suprafata, magazin non-stop, farmacie non-stop si sa fie sigur pt plimbari nocturne... singura pretabila la ce bani aveam (sa ramana si de renovare, mobila si un an fara meditatii) era fix unde ma aflam. Mi-am dat seama ca am pierdut timp pretios. Si am inceput cu biletele pe blocuri. Unul din imobiliarii din zona imi rupea anunturile. La sfatul administratorului meu am mers si am vb direct cu administratorii blocurilor care ma interesau cel mai tare. A trebuit sa schimb planul diin minte, blocurile pe care le vanam eu cel mai abitir nu aveau nimic de vanzare. Nada. 

Intr-un final am redus lista la 3 apartamente pe care le vizionasem: unul f luminos, in forma de Y cu cea mai mica bucatarie ever. Plecam de la o bucatarie mare cat dormitorul meu. Dar mamei ii placea sa gateasca in vreme ce eu NU SUPORT SA GATESC, deci o bucatarie mica izolata cu usa era idealul vietii. Scriu din buatarie, btw, pt ca afara e frig si fumez. Al doilea apartament era in L cu intrare pe latura mica. Si asta. Aici, cand am venit la prima din cele 3 vizionari, nici nu am vazut-o pe tanti care deschisese usa, ci in spatele ei, un mare magnoliu inflorit, dar nu imi prea placea faptul ca era semi-decomandat, in loc de decomandat.

Cu lista celor 3 in minte, intr-o seara inainte de nani, am inceput sa vorbesc cu Ana. I-am facut pe o foaie schema celor 3 apartamente, aratand unde era fiecare camera si explicadu-i cam cat era spatiul. Ana l-a ales pe asta unde suntem acum. Dupa ce ea a adormit, ca doar nu era sa iau de buna intuitia copilului fara sa imi pun si mintea la socotit, cea facut zuzel, adica  eu? Am luat schema ba-gua si am suprapus peste fiecare apartament energia nativa a Anei si a mea. Singurul apartament unde amandoua, in complementaritate umplem tot spatiul: era asta, fix cel ales de ea. 

Am vb cu femeia sa ma lase sa mai vin la o vizionare. Tovarasul meu din copilarie cumparase si vanduse 3 apartamente in 5 ani, era tatal lor, si electronist. I-am zis: "Bai, hai drq cu mine, ca eu am un cocofix cu lumina si prizele si nu ma intereseaza ca a zis tanti ca ea a refacut circuitele, vreau sa te uiti pt mine cu ochiul tau critic." Am ales ora de pranz, ca sa vad daca se respecta orele de somn (doi iepuri..). All good, femeia in mod legitim schiimbase circuitele electrice, cauza fiind un scurt intr-o duza.. Unde vindeam erau muci firele. Si tevile. Stiam eu de ce aveam cocofixuri. Am avut a treia vizita intr-o seara de wk-end. Ma, si am simtit eu un iz mai dubios asa, dar mno, nu m-am stresat. Vorbisem cu femeia despre vanzare si cumparare la o cafea, deja eliberase o mare parte din mobila. Eu inca nu vandusem. 

Ea ceruse o luna sa plece dupa vanzare, asa ca eu am vb cu cumparatorii casei mele sa ma lase 2 luni. La ei nu era mare graba, la mine cam era. Intr-o luna trebuia sa rezolv de la pereti la mobila si sa ma pregatesc de procesul de custodie si inceperea scolii Anei. In mod cert, nu puteam sa o las pe Ana sa doarma in molozul renovarii, cu fondul ei alergic. Aveam eu alergie la CM9... e un ciment.

Si vine marea zi: ziua in care fosta proprietara imi lasa cheile. Am vazut ca a cam zbughit-o pe usa, dar mno, actele erau ok stiam tot istoricul apartamentului, stiam ca electrica era ok...

8 seara. Primele mele minute in noul meu apartamentutz.. Deschid lumina bucatariei. Si vad un gandac. Mare. Al doilea, al..noualea. Ma duc in sufragerie si URLU. Babaiatule am urlat de nu se poaaate. 

Primul gand: il vand. Nu pot sa il vand, abia l-am luat, nu imi ajunge timpul. Ii dau foc si mor toti gandacii. Foc! Il sun pe tovarasul cu vandut-cumparat. "Gandaaaaci! ba, e plin de gandaci! C***e, nu gandacei, monstii baaaa! Io-i dau foc, sa-mi bp in el, ii dau foc!" Tovarasu radea cu hohote de nu mai putea sa respire. "Stai fata, calmeaza-te ca se rezolva, iti garantez. Te duci maine la Obor, in spate, iti zic eu unde si iti garantez ca se rezolva! Ia du-te in bucatarie (erram: nu ma duc!) vezi daca e vreo mobila de lemn acolo. Era masca de la chiuveta. Zice stai calm ca acolo au ei cuib, uita-te cum arata sa ii zici maine lu' nenea ca sa iti dea ce iti trebuia, apoi, incuie si pleaca, vorbim maine."

 Pana sa ajung aici eu nu vazusem gandaci. La etajul 8 nu erau. Cand au aparut era o crapatura in zidul tevilor, s-a acoperit si gata. Adica nu.. Nu. 

Aici am dat cu un fas de gradina si 3 substante criminale. Eram imbracata ca aia cu izoleta. Aveam 3 masti pe fata si vizeta, pt ca am folosit si folosesc acum pt mentinere doar substante industriale, nu ma joc cu bullshituri pt ca am invatat imediat cine e dusmanul public. Nenea de la Obor a ras cu substantele lui in 2 zile toata populatia. Dar noi am ramas cu eliminatul cadavrelor. Vecinul de alaturi e administratorul blocului. Ii povesteam ce am gasit. Radea si el: "Bine ca te-ai mutat aici. Apartamentul ala a fost pepiniera de gandaci a scarii! Hahahaha!" 

Farase. Farase intregi pline cu gandaci am scos. 3 farase in primele 2 zile. Restul, in decurs de o saptamana. Faza care era? Tanti avusese tavan fals. Netencuit. De zapada artificiala. Nici nu va puteti imagina cum isi facusera culcus intre zapada artifciala si tavanul de beton 3 specii de gandaci: Aveam 2 specii de blatella: gandacul de bucatarie SI gandacul mare de bucatarie Si gandacii aia negri de umezeala. Urlam imbracata cu protectie din cap pana la adidasi dand cu spaclul zapada aia artificiala jos cu tot cu gandacii morti si uscati. In sufragerie nu am rezistat. I-a dat jos zugravul- instalator (Octavian, cel care m-a ajutat anul asta cu mobila de bucatarie si renovarea baii). 

Desi nu era planificat sa scot parchetul, dupa asemenea descoperire am scos tot, belit jupuit tot, sa vad eu betonul. Si am darmat si nisele de la baie si bucatarie. Am lasat toate tevile la vedere, daca e sa intre breun monstru sa nu aiba unde sa se ascunda. 5 ani mai tarziu: buna alegere.

Si cum eu imi doream tevi noi, universul, care v-am zis ca a fost forte pro Revolutie: s-au schimbat tevile blocului la bucatarie. Si ghena. Si dupa 2 ani s-a renovat si blocul, de zici ca ma plimb cu renovarile dupa mine. Dar sa revin.

Baia era pe formatul comunist. Octavian zice: "Daram nisa asta si asta si sa imi zici daca vrei ceva anume in baie sau cum iti place tie." Atat mi-a trebuit: "Mmm, Da. Stii, noi ne spalam la cur dupa ce ne facem treaba. Si ma enerveaza ca primul lucru cand intru in baie e WC-ul. Dupa mine, vasul de wc trebuie sa stea langa cada, ca sa ma pot spala cu dusul. Nu e spatiu sa pun bideu. Iar bideu fara wc... nu pot pune colac! Deci asta ar fi varianta optima. Apoi, primul lucru cand intru in baie, ar trebui sa fie chiuveta. Daca vin de afara, intai ma spal pe maini si abia apoi.. pipi. Pe bune, cine face pipi cu mainile pline de jegu' de afara?!" Octavian era: ok, facem. Vine Gabi (tovarasul cu "se rezolva"): "Bai, ati innebunit?! O sa ne lungim cu treaba, mai terminam poimarti!" Avea dreptate, noi preconizasem ca ne ia: o zi electica, 2-3 tevaraia, o saptamana peretii si gata. Dar ne-am trezit cu: deratizat, belit pereti si podea, de facut tevaraia, instalat lumini si extra-prize, pus parchet si mobila in bucatarie. Practic ne-a luat 3-4 saptamani, ceva asa. Si am 2 camere, nu vreun palat. Dar da, acum am baia exact cum am dorit-o. Rafturile din baie sunt de plastic, Totul poate fi scos, dat cu substanta de protectie si reamenajat. Nu se poate ascunde nimic pe nicaieri. Am devenit fan plastic iar daca ar fi dupa mine, mi-as face in bucatarie mobila de inox. Doar ca imi place sa o schib la 5 ani. Se umple de fum, abur si trebuie schimbata. 

Mobila? Phhh hahahaha, da, alta aventura. Hai cu asta din bucatrie am scapat ieftin si rapid. Luata din magazin, montata de baieti. Faza tare. Montau baietii, si intru eu. Astia se opresc si incepe Gabi sa rada: "Ba ce fraieri suntem. Vino incoa ca te-ai nimerit perfect!" Ei se gandeau cum sa faca cu teava de gaze vs rafturile de sus. Ca ar fi trebuit decupata mobila. Dar eu sunt scunda. Si ca sa ajung la raftul de sus au trebuit sa monteze mobila mai jos. si au scapat fara sa decupeze mobila (si eu cu mobila intreaga si fara scara in bucatarie, in puii mei, ca am un metru si-un pic!). Cealalta mobila a fost cu cantec. 

Mobila pe comanda. Pe recomandare la un tamplar bun dar care nu face mobila decat pt prieteni mai nou, ca are un business mult mai banos. Ana a zis ca vrea pat suspendat. Fix in acea vara 2 fetite, o eleva si inca alta fetita si-au rupt bratele cazand din paturile lor suspendate. Aici pe blog am o postare cu proiecte de paturi inalte. Am tot cautat ceva care sa nu fie nici la sol si nici la tavan. Copilul me moare de cald, deci vara si tavan: nu. Dar si racea repede, deci nicci la sol: nu. Asa ca am ajuns la mica intelegere sa aiba o "casuta de ascuns" nu in copa, ci sub pat. si o biblioteca cu sertare. Si birou. Pt ca na. Iar eu urma sa imi fac un proiectt sci-fi pe care nu l-am mai facut ca mi-ar fi luat prea mult din spatiu si mie imi plac mobilele scunde, mai scunde decat mine. Apartamentul nostru fiind micut, mai micut decat voiam eu initial ca sa ne intelegem, are un loc de zici ca a fost desemnat pt un dressing cat peretele. si eu nu folosesc umerase, doar rafturi. Asa ca am facut proiectul cu dulapuri. Problema era ca usile dulaurilor erau mmai greu de facut. Asa ca usile sunt de fapt niste masti verticale pt dulapuri orizontale. Don't ask. Dar am 4 spatii: unul e debara, unul e "games and travel+ dulapul meu cu chestii de invatat", un sifnier eu si unul Ana. In care intra toate hainele, iar daca nu intra e cazul sa mai aruncam din ele. Fete si garderoba care se schiimba mereu. Idealul! Patul meu: placa cu lada, pt ca spatele meu nu permite decat dormit pe tare. Si imi plac locurile de depozitare. Si un dulap langa baie pt ca uram sa am lenjerii de pat in sifonier (horror) iar consumabilele de baie e bine sa fie chiar langa baie, dar nu IN baie. Si 2 nightstands ce acum sunt plecate la Ana in camera, suprapuse si formeaza un corp cu 4 usi. Deci acest proiect l- facut pe nenea tamplarul sa zica: interesant, nu m-as fi gandit. 

Bai, la un moment dat ma suna tamplarul: ajutorul lui furase uneltele, banii mei de materiale si a plecat dupa iubita lui, in Germania.. asa ca nenea avea nevoie de mai mult timp, ca nu mai erau bani mei cu care el sa comande materialele. 

Am last totul cum era in cutii si am plecat in concediu cu fii-mea. Hahahaha, pai ce era sa fac?! Ma mutasem in mai si acum era dupa BAC. Se intrase in vacanta, fusese Ana prima data la ta-su si soacra-mea facea gume proaste de tip: lasa ca o inscriu aici la scoala. Imi venea sa ii bat pe toti cap in cap, noroc ca prietena mea imi spusese: laaasaaa copiiilul. Ce ai fata? cine crezi ca tine un copil pe mancare, haine si tot necesarul?! Zi ca da si doar asteapta. Dupa 4 zile ma suna fii-mea: vreau acasa. Okay, bun, superb. Fetele de care ma ocupam luasera BAC-ul, puteam pleca linistita. 

Dupa ce m-am intors, a venit si mobila.... Gri deschis cu roz deschis, normal! Doar e casa de fete!

Apoi a venit treaba cu avocata. Si mi-am facut si intreprinderea individuala, a fost si custodia.

In anul ala toti prietenii apropiati au vb intre ele si ei. Nu am fost lasata singura nicio zi, erau astia cu ochii pe mine ca pe butelie, sa nu cumva sa sufar. Hahahaha. Acum, mno, ce sa va zic. Am mai avut cateva atacuri de panica, incepusera din sentimentul de nesiguranta carat dupa mine aici. Dar dupa cateva nopti in care m-am trezit brusc, constientizand ca am usa incuiata si suntem doar noi doua in casa, mi-a trecut. A trebuit sa iau tratament hormonal pt amenoreea de stres, si mi se mai intampla si azi uneori, dar e ok, fact of life, e doar reactie la stres si e bine ca am o reactie, sunt vie si ma bucur cu fiecare fibra de viata mea de acum!

O foarte mare deceptie am avut pe parte de interactiune umana. V-am zis ca nu as fi facut Revolutia fara sa am alaturi oameni minunati care sa ma sustina. Well, intre prietenele mele cele mai bune, o prietena din timpul facultatii. Fata asta a fost cu mine prin toate haurile si abisurile emotionale. N-am cuvinte, pt ca din facultate am tot avut, amandoua, ziceai ca suntem in tandem, una dupa alta. La un moment dat chiar dupa Revolutie, se certase cu ta-su fii-mii urat de tot si foarte aiurea.

. Bine, am mai avut o faza din asta recent, cand s-au apucat sa vorbeasca si sa se certe o prietena cu prietenul meu despre care din ei ar trebui sa o duca pe fii-mea nu stiu unde... Si eu le-am zis: "Pai nici nu ma mir! Cine v-a pus sa vorbiti prin spatele meu? Descurcati-va, sunteti adulti, nici nu vreau sa aud!" Dupa care si-au dat seama ca se certau pt copilul... meu, eu luand decizia care sa o duca, de fapt... Hahahaha, e armonie acum, desigur :)))))) Bai, da' erau porniti, asa.. incrancenati! Pe mine ma distrau, ca vorbeau unul cu altul dar nu se intelegeau impreuna, la modul asta.. Bine ca s-au luminat si e bine. Sa revin. 

Deci prietena mea din facultate s-a balacarit cu ta-su fii-mii si de vina am fost considerata... eu. Eu nu m-am simtit, la fel ca si recent, nu pun eu oamenii sa relationeze brusc prin spatele meu... Prietenei din facultate nu i-a trecut sau i-a trecut dar partial. Eu eram, in sfarsit, iesita din drame majore, in refacere dupa hei-rup-ul Revolutiei (dupa ce organizezi o revolutie, mai stai si tu doar in zen, admirand ce a iesit, lasi un pic de haos pana pui societatea in miscare iar eu fix asta faceam la momentul acela). Si nu intelegeam ce se intampla, dupa ce m-a vazut ca m-am scremut 8 ani si ieseam din nou la lumina soarelui rasare (jur, ma simteam ca un boboc!). O intreb, insist si insist pana imi zice intr-un final ca ea e prietena mea dar nu si a fii-mi. Si acolo s-a terminat. N-am ce face, eu vin doar "la pachet". La en gros. Neplacut, dar viata merge inainte si noi cu ea, fiecare cum stim si pute mai bine. 

Si bine sa fie, fiecareia, fiecaruia si tuturor, de acum si pana-n viitor!