De la Ana s-au adunat deja haine ramase mici. Unele sunt imbracate altele noi, altele purtate o singura data. Cand se naste un bebe parintii vor sa "ii faca garderoba", toti cunoscutii aduc hainute, "lasa sa fie acolo" si in plus mamicile care nu au dat deja hainute de la bebeii lor ti le dau tie, fiindca, evident sunt multe hainute nepurtate sau purtate o data "iti alegi tu". Principiul este unul destul de sanatos: ia si astea ca la inceput o sa fiti luati prin surprindere de cate lucruri veti avea nevoie si o sa fie cheltuiala-strong. Eu nu am simtit o mare cheltuiala la inceput cu bebe. Poate fiindca eram avizati ca "baaai, fiti atenti vine potopul" si in acest caz a fost ca o ploaie mai zdravana. Dintre toate cheltuielile sarcina- nascut- aranjat locul lui bebe in incinta- "ruperea" adevarata a fost Nascutul. Da, ok, ce naiba sa coste atata cand femeile au nascut de cand e lumea? Well am vazut eu pt CE se plateste: pt atentie, pt sa aibe cineva grija de tine, pt a sta cineva cu ochii pe doppler sa vada bataile inimii copilului, sa te tina cineva de mana cand .... Ce mi-o fi trebuit in miez de noapte sa imi aduc aminte?! Nu exista o experienta mai terifianta. Clar. Este exact ca transarea unui pui pe tocator. Din perspectiva puiului. Sa faci un al doilea copil este..... dovada faptului ca uitam momentele de groaza din vietile noastre. In puii mei, revin la ... tzoale. Sooo... Ce naiba sa fac cu ele? Care mai naste, care are nevoie? Pe cele noi am zis ca le dau unei amice care naste in curand. Restul... Am pus anuntz pe site-ul de mamici ca le dau. Saptamana trecuta m-a luat de vorba pe mess o tipa de la o asociatie. Mi-a zis sa nu mai arunc nici macar lucruri pe care e de bun simtz sa le pun la cosul de gunoi: tetine, biberoane, chestii d-astea de se schimba periodic. De ce? Pt ca in casele de copii de pe la noi din bucurestiul secolului "21"... sunt copii ce stau doar in camasute si in rest sunt infasurati in paturi! Mi s-a zbarlit pielea. Copii aia nu au nimic. Sunt la mila unor adulti carora le pasa sau nu (fiindca sunt oameni dar angajati iar copii au momente cand si parintii se simt "la limita"), nu au cerut sa se nasca, sunt vaaai de ei. Voiam sa zic "vai de mama lor" dar expresia suna rece si e nepotrivita. Cum e posibil asa ceva? Avem anticonceptionale (de foarte multe feluri); chiar daca nu e "intru pace si lumina" exista totusi optiunea avortului cand chiar nu e alta solutie... Mi s-a spus ca sunt multe mamici-copii incapabile sa aiba grija de ele sau de inca un suflet pe langa ele... Teribil. Mi-am amintit cand, in copilarie mersesem cu mama intr-o tabara de fete surdo-mute sau despre care la nastere se credea ca ar fi fost astfel (unele nu erau).. Si mi-am adus aminte cum se bateau intre ele si pt o felie de paine, si pt un strop de atentie. Mi-am amintit cum se manifesta lipsa afectiunii- se loveau de spatar/ peretele din spatele lor in timp ce se leganau... Stiu ca o perioada de timp fetele cu care ma imprietenisem in tabara aceea veneau pe la noi si mama le facea sacosele la plecare dupa ce ne jucam si mancam impreuna. Uneori ma mai gandesc la ele, ce or fi facut cu vietile lor? Ana a inceput sa planga la scurta vreme dupa discutia cu tipa asta. Si cand m-am dus si mi-am vazut copilul: alba si frumoasa, bucalata si vesela, gangurind fericita si agatandu-se de mine cu mainile ei mici-mici-mici... Am simtit un mare gol in stomac si mi-am dat seama ca facem parte dintre cei norocosi. Cei doriti, cei iubiti, cei apreciati atat pt lucruri bune dar si pt tampeniile pe care le faceam... Nu pot sa imi imaginez o mama care sa isi tina copilul in burtica si-apoi sa il arunce cat colo. Nu pot...