Integrarea aspectelor fiintei

          La finele Revolutiei Personale (despre care inca nu scriu), mi-am dat brusc seama ca organismul meu nu mai functiona corect. Statusem cam 2 luni in santier, in substante toxice, pt ca apt cumparat avea el zen-ul bun (si in genereal si pt mine) dar saracul nu fusese bine intretinut si am muncit pt el... (asa cum mi se intampla de obicei, de 2 ori mai mult ca altii pt acelasi rezultat). Bine ca s-a rezolvat cu casa... dar corpul meu? Corpul meu, in care locuiesc sufletul si mintea mea, avea o problema care m-a aruncat in ore intregi de "Care e lectia? Ce trebuie sa observ, sa inteleg, sa accept?"Si am ajuns la niste chestii pe care sa fiu sincera le auzisem de mai multe ori in diferiti ani, de la diferite persoane si abia anul asta... am inteles...
          Sunt 2 feluri de ruperi interioare: roluri sociale (aspecte sociale) pe de-o parte si aspecte interioare ale fiintei pe de alta. Eu numesc feluritele manifestari ale unei persoane ca fiind aspecte. Daca spun "personalitati"o dam in patologic :))).
          Prima categorie, roluri sociale sau aspecte sociale ale fiintei apar in mod firesc, datorita vietuirii in comunitate. Cand esti singur/-a in camera esti intr-un fel, in relatiile cu familia in alt fel, in comunitate in alt fel, cu iubitul/-a in altul si tot asa. Si asta incepe din frageda pruncie, cand parintii spun ca "nu e voie sa fii cumva" acasa, iar la scoala, la bunici, etc. auzi exact acelasi lucru. Cum sa supravietuiesti daca nu scindandu-te in bucati? Siii, la un moment dat, ca adult, decizi ca "Stai asa, nu pot continua la infinit, vreau sa fiu integru/-a!" Din practica adevarului si corectitudinii (valorile scop ale lui Vianu, ca sa ne intelegem toti pe aceeasi limba sau principiile reiki ca sa ne intelegem si cu altii in alta limba), la un moment dat constientizam aceste feluri diferite de a fi si parca nu ni se pare ok. Vrem sa fim noi insine. Dar care e noi insine asta?
          Noi insine .... astfel ajungem la aspectele interioare ale fiintei. Fiecare venim cu un mod de a reactiona si de a fi in forul interior. Din nefericire, suntem orbi fata de noi insine si nu ne putem vedea clar aspectele, tiparele, reflexele de reactie pt ca de cele mai multe ori nu ne convine sa le recunoastem. De ce? Pai pt ca in clipa in care intelegem aspectele noastre nu mai putem fugi de responsabilitate. Am fi obigati sa acceptam ca tot ce se intampla in viata noastra, bun si rau deopotriva noi am cerut-o, prin felul nostru de a fi, pur si simplu. De unde rezulta ca noi suntem responsabili pt consecinte, pt felul in care ceva devine in viata noastra, pt felul in care ceva se termina, pt tot. Nasoool si foarte dureros, nu-i asa? Ei, presupun ca asa e la inceput, cand vrabiutele incep sa ia lectii de zbor. Sau, dupa cum ii spun Anei, uneori nici defecatia nu e un proces lipsit de efort..
          Din cate am observat la mine, aspectele mi-au fost intotdeauna aratate de catre ceilalti de-a lungul drumului vietii. Am luat-o in gluma adesea... dar daca ma opresc din fuga si ma uit bine... Mmm, chiar asa! Si la un moment dat a fi eu insami mi se descopera altfel. Prietenii mi-au denumit aspectele asadar mie nu mi-a ramas decat munca de a intelege si accepta ca nu pot fi redusa la un singur aspect. Aici e beleaua. Vrem sa fim cumva. Dar nu suntem facuti doar cumva, ci in multe cumva-uri. In cazul meu: Arici, Drama Queen, Micul Hitler, Maica Filofteea si Mama Absoluta. Eu insami nu am descoperit decat aspectul Blue Rose. Hahahahaha! Da, Si fiecare din aceste  aspecte are tipar propriu: reactia la ceva ce vine din afara. Sunt curioasa daca voi ajunge vreodata in punctul de a ma departa de ele si sa zic in sinea mea: "Ok, in aceasta situatie ar urma sa actioneze Micul Hitler" :))
         Si totusi cine e noi insine asta?
         Hmmm, Esenta... Cand totul e tacere, cand niciun aspect nu iese in fata sa spuna ceva, cand fiinta divina care suntem se manifesta prin simpla sa existenta si asta este suficient.... atunci abia suntem noi insine.
        Din pacate nu putem doar sta asa, in starea de noi insine, ca mai avem si treaba pe planeta :))))))
        A fi integru/-a este a integra toate aspectele fiintei proprii in sine, a le accepta constient ca facand parte din cine suntem la un moment dat. Pt ca a fi integru inseamna a nu minti, ci a privi adevarul in ochi, cu riscul de a ne arde. Nu o sa ne arda, s-ar putea sa doara uneori, dar suntem facuti pt a rezista la multe, pt a invata din experienta si pt a merge maideparte si mai departe, tot mai departe pe drumul cunoasterii de sine.
        Un singur lucru nu trebuie uitat: fiecare om este perfect exact asa cum este cu imperfectiunile sale! Sunt multe de spus aici. De baza e ca toti facem cat putem, in fiecare moment al vietii nostre. Atata sunt, atata pot, atata fac. Nu e cazul sa ne turnam cenusa in cap pt trecut, pt ca deciziile din trecut le-am luat dupa cat stiam atunci si in functie de cum eram atunci. Ce rost ar avea sa ne stoarcem mintile in "Dar daca.."?! E un nonsens care ne face sa pierdem prezentul. Iar prezentul, cine suntem acum, ne este baza pt cine vom fi.. Aaaa.. deci pusul cenusii in cap echivaleaza cu "hai sa distrugem tot".. Mmm, e interesant, nu?
          In plus, nu exista perfectiune. Imi pare rau daca crede cineva asta. E din seria nu avem. Pt ca ceva perfect nu poate deveni iar viata este despre transformare, devenire. Asadar, nu putem in prezent sa fim mai perfecti decat deja suntem.. In imperfectiunea noastra toti suntem perfecti.... cu toate aspectele noastre din prezent...

        Ma uit cat de putin am scris. De ati sti cati ani sunt concentrati aici.... Si nu-mi pare rau de nicio secunda. Hahahaha, cum altfel as fi ajuns aici? Cum as continua pe calea mea?
     

Love, peace, empathy! May you be blessed!
       



       

Read more...

back to me, myself and i

e super-crazy, super-frenzy...
Acum ceva timp ma plangeam de constatarea ca nu mai simteam bucuria.. Cum sa zic, nu e ca si cum n-as vedea miracolele si LIFE in jur, nu. Doar ca pareau atat de "normale".... Stii, gen: da, ok, normal....
Dupa ce-am ajuns cu sentimentele la "locul de origine" sa zic, a inceput sa se intample.. Si SE intampla..
Gen (e mai bine cu exemple, nu?!): sincronicitati. Deja e "waaaaw" la mine.
Mi s-a rupt fermoarul la geaca de data asta punandu-mi-se pata: E cazul sa imi iau geaca. Trec pe langa un magazin cu promotie "4 articole  la 20 de lei". Magazinul altfel era cu articole intre 10 si 35 de lei. Intru, imi gasesc geaca. Ii iau si lui Marian blugi ca e in "pana". Constat ca-mi ajunge ce am luat. Si fix in momentul ala ma intreaba o tanti usor ezitant: "Acelea sunt singurele dvs articole?" Imi ajunge info si o intreb "vreti sa luam impreuna platid fiecare jumatate?" Femeia asta voia, si eu la fel. Practic mi-am luat geaca si blugii cu 10 lei. Cand am plecat femeia imi multumea si nu intelegeam de ce. Abia cand am plecat fiecare pe drumul ei am vazut ca avea un usor handicap si probabil nici nu si-ar fi cumparat ceva in alte conditii...
Sau plec sa fac ceva si zic: nu plec acum ca stau mult la tramvai. Plec mai tarziu si ajung in statie odata cu tramvaiul.
Simt ca desi e ora sa plec nu-mi "vine". Zic, ok, daca trebuie mai stau. Imi bate la usa vecina-mea cu care nu mai vb de ceva timp...
Merg pe strada intr-o zona cu multi caini mai agresivi (in spate in colentina unde e jale). Mi s-a bulti incarcatorul si numai am decat bila de pe teava, asa ca il rog frumos pe ingerasu meu personal sa back me up si simt cum ma "acopera" ca o paturica pe spate.
Normal, ca mi-a revenit si bucuria existentiala!
Si in sfarsit pot sa simt miracolele vietii...

Read more...

Saptamana trecuta am avut agenda aproape libera si m-am bucurat: waaa, timp de STAT!
 La un moment dat ma gandesc:
-Tu, fata, nu vezi ca agenda ta e goala? Ce mai muncesti, ce mai mancati, ce mai alea-alea?!
tot io: - A! Ce tare, am terminat o serie! Inseamna ca am terminat o etapa si urmeaza alta. Mmmm, ia sa vedem...
Si, faza e ca asa a fost!
Nu stiu cum de e viata mea asa de frumos ordonata, etapa cu etapa (bine, cand sunt in "miezu' problemei nu e deloc amuzant, dar, asa, scuturandu-ma de subiectivism.. e mishto!). Ceva bun trebuie c-am facut la vietile mele..
Bon, deci...
Acum cateva luni am lucrat cu o tipa care avea abilitatea de a auzi entitati. Desigur ca uneori i s-a parut "spookie" si probabil ca asta e unul din motivele pt care a ajuns tocma' la mine.
In prezent lucrez cu o tipa care e empatica intr-un mod foarte special. Adica foarte. Si pe langa treaba noastra, e nevoie de altele adiacente..
Cu un baietel care gandeste in engleza si din cauza ca n-a inteles nimeni asta nu a stiut nimeni sa-i explice romana pe intelesul lui...
Deci am in jur fiinte foarte speciale si sincer ca le iubesc maxim! N-am cuvinte...

Si nu m-am agitat cand am vazut ca n-am ce lucra, cred ca e prima data cand mi se intampla asta si, intr-adevar se inlocuiesc. Sapt asta am avut 4 solicitari noi....

Read more...

pain and therapy out of it

Din cand in cand mai ajung in momente d-astea "de transformare", sau cum le vad eu, pe partea de jos din derularea unei spirale.
In astfel de momente corpul meu o ia razna, nu inteleg ce se intampla cu mine si daca as putea as .. hiberna. Bine, as hiberna in fiecare iarna, dar asta e alta poveste. Partea nasoala in astfel de perioade este ca nu ma pot obiectiva si din acest motiv nu imi pot da seama ce ar trebui sa fac pt a ma pune pe picioare. Si pt ca fac un efort ciudat in a-mi traduce din engleza in romaneste inainte de a scrie, o dau in engleza direct pt ca imi e mai usor.
I intend to send this "link of events" to those who might get to the bottom of it, as it's waaaay to complicated for me to figure it out. Or maybe i'll figure it all out after writing. Writing helps.

Step 1:

During the winter Holiday i decided to make traditional X-mas preparations. Not because i wanted to, but because i want Ann to remember what "traditional X-mas smells like/ is like" so on. I remembered all those times when i asked ma' to let it go and take all easy and she said it was the right thing to do. She used to tell me "As an adult you'll have your own style, but my duty to you is to show you how it's done". And true enough, i do know and pas it fwd. Though i'll be honest: i fuckin' hate all those working hours, hours that could be spent havin' a good time. The nice part was that Ann played along, had fun with the sausages and the X-mas tree and so on. 

This is when it started... Terrible tiredness and an incredible back pain. What was i supposed to to except night therapy?! Pure light therapy - The angels' healing light. 4 hours sleep were enough to have me back on my feet. By the time i finished my daily schedule i was back in the painful state i had been the previous night. But the next morning i was rollin' again..

At some point, in January, i was shopping.I felt like a needle in one of my hips and i knew that in matter of minutes i wouldn't be able to walk properly. The pain came so intense i sighted (that weird moment an old lady looks at you thinking she's healthier than you?). I asked: "Is there anyone who would help me a bit? Thanks!" The next thing the help came. I more like felt the answer "You're not alone", then the heat. I just stood there, in line at the counter, enjoying that tremendous heat going up my spine, that sensation of bursting into flames and the sweat that came with it. I thank and blessed the little (or not so little) guys for helping me. I went straight home and back to the light circuit. During that session faces appeared to me: Lucica and Moni. So the moment i exit the shopping center i knew i need to call one of them for help and that it was beyond me to see myself. 

It took me 2 weeks to set an appointment with Moni and by that time i gained weight. A lot and suddenly. My bathroom scale indicated 4 kilos but i change the size of my trousers every 2 kilos. With those extra 4 kilos i felt as if i'd carry a burden. I can't even breath properly, i can't sleep right. It's like a back-pack i carry inside!

Step 2:
As always, meeting Moni is an insight. :)) She knows that i need her to be as explicit as possible- otherwise the message won't reach me... She said i gathered "material" from my womanly ancestors and i actually became aware of that. So i decided to call for a meeting with them so i could give them back their stuff. Until now it wasn't possible because.. i feel tired. The nest thing she said is that i should "go back to the feeling i had as a kid.

Step 3:
I have a new student who is "like an insight". She also said that sometimes we resist to ourselves. I felt i resisted to this when i heard it so i knew that smth was there indeed. The next thing that came out of her was that maybe... i "should go back to how i felt as a kid". How weird is that, ha?

Step 4: 
I started reading "Angels in my hair" and there was this girl who was used to see angels since forever so i remembered my faeries. And it hit me full speed. One night i took a deep breath and started going back to how i felt as a kid... I was very happy to notice that everything was the way i knew it. Nothing changed, the same peace as always.. And i started "talking" to my guardian angel. This is the only entity i never break contact with. He has a very good sense of humor and i like him a lot, he's a good mate.
It hit me that for a while i've been playing with my "creational toolkit" and i was too caught in playing...

Step 5: 
Started a carbohydrates' diet. I gave away 8 pounds (4 kilos) in about a week. Now i'm taking a break before continuing. The new student taught me to use raw sugar in stead of regular white sugar. 

Step 6:
At some point i had a terrible stomach ache. After 3 days i was desperate thinking i might have a gastritis, as i did in the high-school years.  So one night i asked the healing angels for help. Took a loooong session for myself. The kind i haven't been doing since i became a mother. For hours i was "held in the light", my hands running for the pain all around my body.
The next day, yesterday, i did the same, only this time i asked for healing and help for my entire family. I was very surprised when Ana felt asleep instantly, and 5 minutes later Marian went to bed though he intended to watch a movie by himself..

This is how i knew i was up on the spiral ..

Read more...

Darth Vader din noi si utilitatea sa

Acesta e un draft pe care l-am gasit mai mult din greseala.
Se refera la momentul in care, in toiul problemlor cu refacerea casei am simtzit "un poc" fix in creier, pe o zona pe care am lucrat cam 8 luni dup-aia si care inca se mai contracta atunci cand ma enervez. De atunci, cand imi sare mustarul zbier. Sa-mi pocneasca un vas de sange sau sa elimin frustrarea?- o intrebare care si-a gasit singura raspunsul....
Deci se intampla prin mai 2011.

Azi de dimineata, Marian s-a infuriat teribil din cauza sefului de lucrare.
Nu doar ca nu isi recunostea greseala dar mai si incerca sa ne faca sa ne simtim vinovati ca nu si-a facut el treaba cum trebuie.
Buuun.
Siii, Marian l-a lasat pe Darth Vader liber. Adica a racnit din toti rarunchii la sefu' de lucrare. Partea buna e ca, se pare, a gasit tocmai varianta optima de abordare a problemei.
Am fost foarte amuzata de episod.
La inceputul lucrarii, cand "nenea asta" nu isi facea treaba pt care fusese tocmit, mi-a sarit mustarul (omul asta incearca sa o dea la intors mereu: ca nu el, ba ca nu, da' stii ca nu..) si am tipat la el, incat Marian mi-a zis, impaciuitor: "Haai sa nu ne ceeertaaam" si a calmat el spiritele. De data asta imi montasem mintea sa nu mai las sa se escaladeze pana la zbierat, dar nici nu am apucat sa imi folosesc resursele de rabdare, ca Marian m-a scutit de eforturi :))
Atat de nervos cred ca l-am vazut o singura data. De 4 ani incoace!

Ana, uimita, observa alaturi de mine. I-am spus eu: "Ana, shhht, nu te bagi! Astea sunt discutii intre ei.."

Dupa ce s-a terminat toata treaba si omul a inteles ca trebuie sa ajunga la un rezultat OK.... Si ca NU trebuie sa se vada pete pe peretii zugravitzi...   Marian s-a apucat de baut cafea in liniste, ca sa lase restul tensiunii sa se disipeasca.

Ana:         - Mami, cine e tati asta?
eu:            - Ana, acesta nu e tati, e Darth Vaderul lui tati. A fost nevoie de el.
Marian:   - Aham. Chiar ca!

Dupa ce nervii au fost evaporati si cafeaua bauta ne-am facut programul de dimineata: Ana si tat-su s-au jucat, am citit bancuri, am facut planul zilei...

The DARTH VADER
Acum ceva vreme... Nu mai stiu...
A fost o discutie. Imi muncisem mintea dar nu reuseam sa "prind shpilul". Si cum rezolva o femeie o problema? Sta de vorba!
Chiar daca Marian e "pragmaticul" dintre noi 2 si eu imi caut raspunsul "printre fluturi", varianta lui este o alternativa. Imi da inca un punct de vedere si de-acolo mai departe mi se mai descalcesc gandurile. Firele Ariadnei, deh!
Si faza era asa: De unde am atata rautate si nervi (spume) din moment ce eu lucrez la partea mea "aia buna".
Aaaa! Eram in cura Oshawa. Dubiul meu era asa: cata vreme sunt o persoana cu preocupari si valori-scop in zona spiriuala/ a sufletului/... atunci de ce se intampla in cura de detoxifiere sa mai am "bufeuri de rautate, agitatie, nervi"? Nu se presupune ca astea sa se fi disipat?!
Marian a argumentat asa: omul a fost initial vanator. Memoria genetica retine ca noi suntem pradatorul suprem, facut sa subjuge, sa domine, sa calce in picioare. Faptul ca a venit religia sa domoleasca social multimea proasta e tot o dovada a comportamentului de pradator, numai ca orientat catre aceeasi specie. Omul vrea ce-i "al altuia" si nu trebuie sa "fie dispus" spre a lua ci, instinctiv, se duce sa-i ia bunul din maini/ "mancarea de la gura altuia/ femeia celuilalt/ etc". Preocuparile mele (io am zis aici: obiectie! atac la persoana!) nu sunt de fapt autentice ci doar o metoda de a pune stavila unui comportament natural.
Io am zis: Data fiind evolutia bla-bla so on nu mai e nevoie de comportamentul de pradator de cacat, asadar omul poate sa se orienteze catre buna cooperare, pt ca doar o parte a populatiei mai are motivatia lui "dau in cap, pt ca n-am incotro, altfel mor de foame". Restul se pot axa catre evolutia sufletului, lectii de viata, etc.. Memoria genetica si instinctele se cer asezate sub intelect. In plus oamenii au devenit un fel de "robotei" si totul a fost pus sub control.
Marian zice: dar in caz de pericol cine actioneaza: instinctul de conservare sau intelectul? Daca aluneci in prapastie de agati de unul, oricare, sau zici: lasa, mah, ca mor eu sa traiasca ala?!
Si m-a-nchis! Sah mat diiiirect! (de-asta imi place, mi-am gasit si eu capacul!)
Concluzie: partea noastra negativa exista pentru a proteja si de aceea cu ascensiunea spirituala e mai inalta, cu atat si-n polul opus Darth Vader e mai al dracu'.
Chestia asta m-a luminat pe multe faze.
Am inteles ca oricat s-ar chinui cineva sa elimine Darth Vader din sine nu va reusi in veci si asta e marele minus al anumitor scoli de spiritualitate.
A trai "genuine" (sincer? in sinceritate cu sine/ autentic!) este a accepta fiinta ca intreg. Darth Vader din mine este, in fapt, adorabil! => nu am motive de a ma simti vinovata fatza de mine...
Si, intr-o cura de detoxifiere se creste pe "light" dar asta inseamna si o manifestare a lui Darth Vader.
Nu mai stiu cum am ajuns de la Dark side la Darth Vader, dar stiu ca facuse Marian o analogie cu filmul..

Read more...

tomnatice..

Premierment, am constatat cum imi pierd incet incet rabdarea de a-mi asterne ideile in blog si mai rau decat orice nu mai am rebdare la exprimare si ortografie, ceea ce, of, e... dezastruos. Presupun ca va trebui sa ma fortez la a fi mai meticuloasa.

Nu stiu cum/ de ce, insa anul acesta, acum, am simtit nevoia de a posti. A fost o nevoie organica. Ceva in mine tzipa si eu nu pot ignora.. Ei bine, ideea de a tzine si un Oshawa m-a bantuit din primavara, dar nu am fost capabila sa imi pun singura stavila. Pur si simplu am continuat sama rasfatz. Dupa cele cateva zile de post am constatat ca imi e foame si dupa numai 2 zile a trebuit sa iau un calciu si un fier ca sa nu ametesc.
Concluzie: daca imi e foaameeee, foame rau si mai si cad din picioare; daca vreau sa si tin postul asta... Ei bine, nu exista decat o solutie: sa tin Oshawa! Mananc tot timpul daca asa simt nevoia, imi extrag din mancare intregul necesar pt a face fatza zilelor solicitante si in plus, scap de excesul de materie adipos-detestabila. Ma gandesc la treaba aia cu "nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma"... Poate sunt oameni pe lumea asta care au nevoie de excesul care sta pe mine degeaba..
Rezultat: -1,5kg; o pereche de blugi f stramta imi vine acum acceptabil. Motivatie extra!

Nu este unica schimbare a toamnei... M-am tuns. Scurt! In stilul meu, dar mai punk decat de obicei, in sensul ca diferentza dintre "profil stanga" si "profil dreapta" e mai accentuata. Asta mi-a amintit de faza cu maestrul de reiki. Povestea merita spusa da capo al fine.
Prietena mea Lidia era in plina febra cursurilor: de nutritie, de ... o ceva care semana a radiestezie da' nu era, de reiki... ce mai! Era fata mea "docta". Eu eram la cateva luni dupa moartea maica-mii, abia scapasem de evenimete poltergeist si ramasesem cu o spaima cretina de a mai sta singura-n casa. Am rugat-o pe Lidia sa imi dea o solutie la "a face curatenie" in casa (si in mine, implicit) dar fara sa ma consum ca o baterie obisnuita- sa raman ca duracell-ul, cu "toti boii acasa". N-o sa uit cum s-a apucat Lidia sa imi explice simbolurile.. Iesisem de la sv, faceam secretariat in vremea aia si lucram pe Victoriei. Ne-am intalnit la Spring si da-i si explica-i Ariadnei sa priceapa. Ok, dupa ce am plecat de la firma am inteles ca NU se pune ckr pe usile sefilor (nu mai dadeau pe la munca, ceea ce insemna ca nici usile de pe langa mine nu se mai deschideau non-stop) :)))). Asaaa, revenind. Cum am vazut eu ca simbolurile fct. perfect si e o armonie de numa' am rugat-o pe Lidia sa ma trimita si pe mine la cursul "ala". Trec lunile, constat ca "parca nu imi mai lucreaza palmele"... Intr-o seara pe la 10 ma suna Lidia: vezi ca face Curin, maine, un grad I, suna-l acum, ca nu mai apuci sa te inscrii, uite numarul de telefon. Ma uit la ceas, cam tarziu.. Pana mea, macar n-am ce pierde, nu? Ma injura omul, asta e, se mai intampla. Sun. "Mmmm, nu stiu ce sa zic.. suna-ma in juma' de ora". Ok. Se accepta; ma prezint a doua zi la cursul de reiki. Evident, intarzii. CAND nu intrazii eu?! Pana si sa nasc m-am dus pe ultima suta de metrii, deci... Ma vede Aur si zice: "Auzi, da' tu nu trebuia sa fii tunsa scurt?!" Hahahahahaha. "Ba da, dar acum l-am lasat lung...". Dragutul de el accesase bine, dar accesase prototipul nu momentanul...
Mi-am amintit faza asta atunci cand mi s-a spus: "bai, nu mi te imaginam tunsa asa scurt, dar ti se potriveste mai bine decat parul lung!". Cum s-ar zice, am revenit la prototip.. Poate face bine fundul meu sa revina si el la prototipul ala de-l stiu eu!

Read more...

vreau sa las fumatul ce ma face.. sa tusesc mereu!

De o saptamana am lasat-o moale cu fumatul.
Adica luni de dimineata ma trezesc, imi fac cafeaua, imi aprind o tigare... si vine Marian si spune: "Io de azi nu mai fumez". Cum eram chioara asa de somn, mi s-a razvratit brsc orgoliu: "Nici io!" am zis, am stins tigarea si m-am dus sa mai dorm (eram de dup-amiaza).
In primele 2 zile Marian nu a baut nici o gura de cafea. Nasol, pt ca el e hipotensiv si daca nu isi bea cafeaua zilnic ad literam cade din picioare.
A vrut sa se puna contra tensiunii arteriale si dupa 2 zile in care n-a facut altceva acasa decat sa doarma, a inceput sa isi bea cafeaua-medicament: ok, adevarat, nu are rost sa se lungeasca o juma' de ora cu ea, dar oricum, il alimenteaza...
Eu in schimb, am alt pitic.
Am momente cand ma apuca "bazdacii". In mod normal daca tin o tigara neaprinsa intre degete ma lasa. Dar de vreo 3 ori pe zi ma apuca de intru intr-o strare de nebunie daca nu imi aprind o tigare.
De faaapt, aici e toata "jmekeria": Aprind tigarea; pute ingrozitor; ma sufoca => o sting. (nu "Sting" ci "pe ea o sting eu").
Fiecare are corpul si metodele lui.
Faza tare e ca pt mine nu e ca prima data cand am lasat tigarile mai usureanu. Pe atunci nu suportam mirosul tigarilor daca il simteam pe strada. Acum pot sa accept ca altii fumeaza, la fel cum si eu fumam. E un mare pas inainte. Daca as fi facut la fel de urat ca inainte nici nu m-as fi gandit sa ma las de fumat. Adica ce preferi? Ariadna-cea-rea-si-nefumatoare sau Ariadna-normala-asa-cum-poate-ea?
Ascult Suie Paparude superfun :))
Oricum, nu prea am chef sa scriu multe.
Am ajuns la inca o criza ca in adolescentza cand ma intrebam daca tot ce tine de religii nu e un bullshit inafara fiintelor celeste care ne populeaza universul invizibil.

Ma rog, o sa scriu atunci cand o sa imi pice mai multe fise.

Deocamdata, o poza de unde am cunoscut Pacea Absoluta anul asta, pestera Ialomicioara- poza cu entitate:

Read more...

The match

Nu vreau sa scriu despre "meci" (si nenorocitele alea de vurvuzele) ci despre "match"- potriviri...

Evolutia "de grup" sau "de cuplu" are nevoie ca oamenii sa se cunoasca avand "punctul asemanator".
Nu poti face o salata gustoasa (am primit recent un mail avand o asociere cu gustul vinului si mi-a ramas in minte in schema: vin- friptura-salata) dintr-o rosie verde si una coapta. Ca nu se potrivesc in castron: ori faci o muratura si-o salata, ori mananci o rosie. Sau "pe-acolo", dar in acelasi castron sincron: nu!
Exemplu:
Am o prietena din copilarie. Imi este vecina- si inca de scara! Acum imi e prietena, vecina si nasa Anei! (evolutie, nu?!)
Cativa ani nu am prea vorbit. Ea avea "bebe mic" eu aveam un concert, un ceai, o excursie si-un club programate, deci.... "Tati, nu se pupa, get serious!".
Cand am ramas insarcinata, asa cum stiti, a trebuit sa raman acasa.Am inceput sa vorbim iarasi. Intai mi-a fost rusine ("bai, stii, n-am fost alaturi de tine cand aveai nevoie sa plangi ca are copilul colici si numai puteai cu nopti nedormite si cu atat de multa treaba si eu as fi putut sa ajut si-n-am facut-o si-asa").
Si mi-a zis doua... Am ramas cuc, prietena mea fiind mai tanara ca mine cu vreo 4 ani..
"Pai cand eu bateam cluburile - pe tine nu te lasa maica-ta; cand mi-am facut eu plinul si m-am linistit - a trebuit sa recuperezi tu; cand eu faceam mancare pt toata familia - tu nu faceai decat omlete pt tine; acum in sfarsit suntem in acelasi punct, e normal sa ne intalnim cand lucrurile s-au asezat!"
Si tot atunci mi s-au selectionat/ schimbat iarasi prieteniile si cercul de apropiati.
Un "vuuum" universal s-a intamplat asezand lucrurile la locul lor.
Si stiu ca iarasi se vor aseza lucrurile, pt ca face parte din "world wide web" (NU in termeni de internet), Suntem toti legati...

Citeam undeva despre "trenul vietii" si despre "de unde stii care e momentul potrivit pentru a face ceva sau a nu face ceva"

Ma gandisem si eu candva, demult, la faza asta. Si la un moment dat mi-am dat seama ca nu stii, ca nu iti vine nici o scrisoare stampilata si parafata: "baaai, ia vezi cu treaba aia!". Tot ce avem la indemana e intuitia.
Din pacate multi nu o folosesc. Cand o folosesti, iti dai seama ca te aflii la locul potrivit, indiferent de ce ti se intampla.
Ok, trenul vietii... ti se intampla dar parca nu facea parte din ce vroiai...
Stai, tati, ca nu e asa, ai uitat ca legaturile dintre oameni nu tin strict de viata asta, ca world wide web e si in spatiu si in timp. Cine stie cu ce noduri si galusti am venit (de cand om fi venit, de pe unde om fi venit..).
In plus, fiecare si-a asumat pt viata asta anumite (anumite!) misiuni si task-uri.
Si daca viata de grup si cu prieteniile stau lucrurile asa ("vuuuum!" zise universul), in mod cert se aplica si la viata de familie.

De cate ori nu m-am lamentat in tinerete ca "ia uite! mi s-a schimbat cercul de prieteni! si nu voiam! Dar fiecare am luat-o care incotro!" Pai daaaa, ca asa trebuia... Hello!

Imi "pica". Ma mir, dar daca trebuie scris multumesc de inspiratie!
La un moment dat mi s-a bifurcat calea:
- Mai, fata, ia zii (m-a intrebat Universul) tu cam ce ai vrea asa: ori viata spirituala ori distractie asa, la nivel normal-uman?
- Si i-am zis (Universului): Mah, io zic ca spiritual e bine.
- Ok: "vuuum!"
La un alt moment dat iarasi, sedinta:
- Ia zii fata, ramane asa? Pe spiritual vrei?
- Ba, bine c-ai venit: ma cac in el de spiritual ca imi e un dor de nivel uman ce n-ai vazut!
- ok, "vuuuum!"
Si din nou: tu ce vrei: spiritual;
Apoi tu ce vrei: uman...
La un alt moment dat, noroc ca imi lasase cartea de vizita
- Auzi ma, ce puii mei ma tot pui sa aleg la fiecare 2-3 ani ce vreau?! Ia, hai, noteaza: Vreau tot!
- Pai, ma fata, nu se poate jumi-juma'..
- Nu, dar 60- 40 merge, nu-i asa? si-apoi 40-60. Ideea e sa le am pe ambele la indemana si sa le pot folosi cum ma taie capul! Asta vreau!
- Ok. "Vuuuum!"
Si mi se intampla.. Asta e faza.

Dar intotdeauna in trecutul meu, totul a fost "exact potrivit momentului". Tre sa fiu oarba sa nu vad asta..
Si prezentul este exact potrivit momentului (daca stau sa ma gandesc ca nu vreau sa plecam din tara, dar ca e optional-spre-necesar si la un anume punct asta s-ar putea transforma in "plecati odata!" .. nu-i asa?!)

Una peste alta cred ca maine imi iau in vin rosu demidulce, cum imi place...
Ma duc la nani, desi e optional-spre-necesar, fiindca stiu eu pe cineva care va transforma la ora 9 "optionalul" in "Maaamiiiii !"

Read more...

Pilaf!

Ieri am fost plina de energie. Si am si avut multa treaba.
Azi zac.
Deci cum sa zic io? Dimineata casa se invartea singurul punct fix fiind patutul Anei care s-a dezbracat si se ruga de mine sa o dau jos iar eu nu puteam nici macar vorbi decat 2 cuvinte inainte sa mai zbor un pic. Si mai era si durerea de cap... Nu mai pot frate! Am mai avut eu momente cu dureri de cap si in general nu le prea indur. Ei acum aveam o presiune fix in crestet. Nici mucii nu ii pot sufla fara sa simt presiune in vertex.
Drept urmare mi-am anuntat sefa (cred ca a durat un sfert de ora pana cand chiauna am reusit sa ii scriu ca nu am cum sa ajung la job).
E f aiurea cand corpul iti intra in "shut down".
Mintea iti merge. Iti trec multe ganduri in fractiuni de secunde dar in fapt/ in cuvinte nu te poti exprima deloc/ aproape deloc.
Imi faceam in minte programul zilei stand pe buda, chiauna. In mod normal as fi alergat prin casa: cafeaua, imbrcat/ machiat je, asezat pe olita si schimbat hainele copilului, trezit Marian, incaltat, pus telefoane in ghiozdan, pupat copil si barbat si plecat. Ei bine... NU. Azi... nu. Azi corpul meu e in pauza.
Nici mucii (pardon, puroiul care se aduna din sinusuri) nu ii pot sufla. Folosesc Batista Anei- un "device" care se pune la aspirator si scoate mucozitatile din profunzime, chiar si de deasupra valului palatin, de unde nu ii poti sufla.
Ascult mantre. Nu fac reiki inca, fiindca am mintea agitata si astept sa i se faca Anei somn, sa ma bag in pat. Atunci o sa stau cu mainile pe mine. Spre norocul meu nu mai am mult de asteptat. E "ora ei".
Adevarul este ca mi-a venit asa, dupa o pauza de cateva luni, sa imi folosesc mataniile. Chiar le-am luat ca "accesoriu"- ca pe colier- cu mine. M-am jucat cu ele in autobuz (pana s-a uitat tipa de langa mine si le-am pus la loc pe gat).. Poate ca aveam nevoie de un motiv mai zdravan.
In plus astazi sunt si stricata la stomac.
Deci vreo 3-4 chackre's ori in "turbo" ori in "we are closed".
Io cred ca asta e dupa turbo session. Toata lumea zicea ca e rece si eu muream de cald; luna plina m-a innebunit pur si simplu dandu-mi somnul peste cap....
Universul si-a facut treaba semnalandu-mi...
Acuma, nici eu nu-s idioata sa ignor.
Poate ma pun si eu pe picioare pana maine.
Programul o sa fie asa:
- introducere: om mani pe me hun
- cuprins: mantra lui Medicine Buddha

- incheiere: varianta in mantra a lui sksk

PS: iarasi avem entitate! De data asta (ieri) Ana a zis clar ca e nenea-tataie si nu pleaca si vrea ceva legat de lemne mamaie. Am dedus ca e tataia lui Marian care avertizeaza sa n-o mai lasam pe mamaie sa isi taie singura lemnele, fiindca s-ar putea sa o pasca un anevrism sau ceva. Daca mai apare o sa deduc ca nu despre asta a fost vorba.. Oricum, de data asta Ana s-a speriat f tare ascunzandu-se in bratele mele si "acusing": nenea! Acum, fiind in tema am luat-o de mana si am rugat-o sa imi arate unde se afla si i-am explicat ca noi nu vedem ci doar ea. Marian a fost peste masura de uimit si a zis ca s-a insurat cu Samantha- "ce vraji a mai facut nevasta-mea"...

Gata! Nani!

Read more...