back to me, myself and i

e super-crazy, super-frenzy...
Acum ceva timp ma plangeam de constatarea ca nu mai simteam bucuria.. Cum sa zic, nu e ca si cum n-as vedea miracolele si LIFE in jur, nu. Doar ca pareau atat de "normale".... Stii, gen: da, ok, normal....
Dupa ce-am ajuns cu sentimentele la "locul de origine" sa zic, a inceput sa se intample.. Si SE intampla..
Gen (e mai bine cu exemple, nu?!): sincronicitati. Deja e "waaaaw" la mine.
Mi s-a rupt fermoarul la geaca de data asta punandu-mi-se pata: E cazul sa imi iau geaca. Trec pe langa un magazin cu promotie "4 articole  la 20 de lei". Magazinul altfel era cu articole intre 10 si 35 de lei. Intru, imi gasesc geaca. Ii iau si lui Marian blugi ca e in "pana". Constat ca-mi ajunge ce am luat. Si fix in momentul ala ma intreaba o tanti usor ezitant: "Acelea sunt singurele dvs articole?" Imi ajunge info si o intreb "vreti sa luam impreuna platid fiecare jumatate?" Femeia asta voia, si eu la fel. Practic mi-am luat geaca si blugii cu 10 lei. Cand am plecat femeia imi multumea si nu intelegeam de ce. Abia cand am plecat fiecare pe drumul ei am vazut ca avea un usor handicap si probabil nici nu si-ar fi cumparat ceva in alte conditii...
Sau plec sa fac ceva si zic: nu plec acum ca stau mult la tramvai. Plec mai tarziu si ajung in statie odata cu tramvaiul.
Simt ca desi e ora sa plec nu-mi "vine". Zic, ok, daca trebuie mai stau. Imi bate la usa vecina-mea cu care nu mai vb de ceva timp...
Merg pe strada intr-o zona cu multi caini mai agresivi (in spate in colentina unde e jale). Mi s-a bulti incarcatorul si numai am decat bila de pe teava, asa ca il rog frumos pe ingerasu meu personal sa back me up si simt cum ma "acopera" ca o paturica pe spate.
Normal, ca mi-a revenit si bucuria existentiala!
Si in sfarsit pot sa simt miracolele vietii...