Integrarea aspectelor fiintei

          La finele Revolutiei Personale (despre care inca nu scriu), mi-am dat brusc seama ca organismul meu nu mai functiona corect. Statusem cam 2 luni in santier, in substante toxice, pt ca apt cumparat avea el zen-ul bun (si in genereal si pt mine) dar saracul nu fusese bine intretinut si am muncit pt el... (asa cum mi se intampla de obicei, de 2 ori mai mult ca altii pt acelasi rezultat). Bine ca s-a rezolvat cu casa... dar corpul meu? Corpul meu, in care locuiesc sufletul si mintea mea, avea o problema care m-a aruncat in ore intregi de "Care e lectia? Ce trebuie sa observ, sa inteleg, sa accept?"Si am ajuns la niste chestii pe care sa fiu sincera le auzisem de mai multe ori in diferiti ani, de la diferite persoane si abia anul asta... am inteles...
          Sunt 2 feluri de ruperi interioare: roluri sociale (aspecte sociale) pe de-o parte si aspecte interioare ale fiintei pe de alta. Eu numesc feluritele manifestari ale unei persoane ca fiind aspecte. Daca spun "personalitati"o dam in patologic :))).
          Prima categorie, roluri sociale sau aspecte sociale ale fiintei apar in mod firesc, datorita vietuirii in comunitate. Cand esti singur/-a in camera esti intr-un fel, in relatiile cu familia in alt fel, in comunitate in alt fel, cu iubitul/-a in altul si tot asa. Si asta incepe din frageda pruncie, cand parintii spun ca "nu e voie sa fii cumva" acasa, iar la scoala, la bunici, etc. auzi exact acelasi lucru. Cum sa supravietuiesti daca nu scindandu-te in bucati? Siii, la un moment dat, ca adult, decizi ca "Stai asa, nu pot continua la infinit, vreau sa fiu integru/-a!" Din practica adevarului si corectitudinii (valorile scop ale lui Vianu, ca sa ne intelegem toti pe aceeasi limba sau principiile reiki ca sa ne intelegem si cu altii in alta limba), la un moment dat constientizam aceste feluri diferite de a fi si parca nu ni se pare ok. Vrem sa fim noi insine. Dar care e noi insine asta?
          Noi insine .... astfel ajungem la aspectele interioare ale fiintei. Fiecare venim cu un mod de a reactiona si de a fi in forul interior. Din nefericire, suntem orbi fata de noi insine si nu ne putem vedea clar aspectele, tiparele, reflexele de reactie pt ca de cele mai multe ori nu ne convine sa le recunoastem. De ce? Pai pt ca in clipa in care intelegem aspectele noastre nu mai putem fugi de responsabilitate. Am fi obigati sa acceptam ca tot ce se intampla in viata noastra, bun si rau deopotriva noi am cerut-o, prin felul nostru de a fi, pur si simplu. De unde rezulta ca noi suntem responsabili pt consecinte, pt felul in care ceva devine in viata noastra, pt felul in care ceva se termina, pt tot. Nasoool si foarte dureros, nu-i asa? Ei, presupun ca asa e la inceput, cand vrabiutele incep sa ia lectii de zbor. Sau, dupa cum ii spun Anei, uneori nici defecatia nu e un proces lipsit de efort..
          Din cate am observat la mine, aspectele mi-au fost intotdeauna aratate de catre ceilalti de-a lungul drumului vietii. Am luat-o in gluma adesea... dar daca ma opresc din fuga si ma uit bine... Mmm, chiar asa! Si la un moment dat a fi eu insami mi se descopera altfel. Prietenii mi-au denumit aspectele asadar mie nu mi-a ramas decat munca de a intelege si accepta ca nu pot fi redusa la un singur aspect. Aici e beleaua. Vrem sa fim cumva. Dar nu suntem facuti doar cumva, ci in multe cumva-uri. In cazul meu: Arici, Drama Queen, Micul Hitler, Maica Filofteea si Mama Absoluta. Eu insami nu am descoperit decat aspectul Blue Rose. Hahahahaha! Da, Si fiecare din aceste  aspecte are tipar propriu: reactia la ceva ce vine din afara. Sunt curioasa daca voi ajunge vreodata in punctul de a ma departa de ele si sa zic in sinea mea: "Ok, in aceasta situatie ar urma sa actioneze Micul Hitler" :))
         Si totusi cine e noi insine asta?
         Hmmm, Esenta... Cand totul e tacere, cand niciun aspect nu iese in fata sa spuna ceva, cand fiinta divina care suntem se manifesta prin simpla sa existenta si asta este suficient.... atunci abia suntem noi insine.
        Din pacate nu putem doar sta asa, in starea de noi insine, ca mai avem si treaba pe planeta :))))))
        A fi integru/-a este a integra toate aspectele fiintei proprii in sine, a le accepta constient ca facand parte din cine suntem la un moment dat. Pt ca a fi integru inseamna a nu minti, ci a privi adevarul in ochi, cu riscul de a ne arde. Nu o sa ne arda, s-ar putea sa doara uneori, dar suntem facuti pt a rezista la multe, pt a invata din experienta si pt a merge maideparte si mai departe, tot mai departe pe drumul cunoasterii de sine.
        Un singur lucru nu trebuie uitat: fiecare om este perfect exact asa cum este cu imperfectiunile sale! Sunt multe de spus aici. De baza e ca toti facem cat putem, in fiecare moment al vietii nostre. Atata sunt, atata pot, atata fac. Nu e cazul sa ne turnam cenusa in cap pt trecut, pt ca deciziile din trecut le-am luat dupa cat stiam atunci si in functie de cum eram atunci. Ce rost ar avea sa ne stoarcem mintile in "Dar daca.."?! E un nonsens care ne face sa pierdem prezentul. Iar prezentul, cine suntem acum, ne este baza pt cine vom fi.. Aaaa.. deci pusul cenusii in cap echivaleaza cu "hai sa distrugem tot".. Mmm, e interesant, nu?
          In plus, nu exista perfectiune. Imi pare rau daca crede cineva asta. E din seria nu avem. Pt ca ceva perfect nu poate deveni iar viata este despre transformare, devenire. Asadar, nu putem in prezent sa fim mai perfecti decat deja suntem.. In imperfectiunea noastra toti suntem perfecti.... cu toate aspectele noastre din prezent...

        Ma uit cat de putin am scris. De ati sti cati ani sunt concentrati aici.... Si nu-mi pare rau de nicio secunda. Hahahaha, cum altfel as fi ajuns aici? Cum as continua pe calea mea?
     

Love, peace, empathy! May you be blessed!