la ce pot duce frustrarile...

De azi noapte pana dimineata am zis ca innebunesc. Mi-a racit copilu'. Mishteau e "cum". Paaai, s-a suparat ca nu poate sa se ridice singura in picioare, noi am zis s-o lasam si intinsa, totusi, ca are coloana fragila si nu putem sa o lasam sa se ridice in fund si sa faca ce vrea ea... Ana s-a pus pe plans... Si-a "jelit" 4 ore non-stop. Cu tot ce presupune asta: transpirat-schimbat, uscat gura- baut apa, nas infundat- aspirat. Buuun, dupa 4 ore ne-am imbracat toti 3 si am purces la o plimbare. N-am mai dezbracat copilul "de tot" (eu ii scot geaca cand intram undeva unde e cald). Si peste noapte ce sa vezi? Ana tusea in somn- nasol- si i se infunda nasul -si mai nasol-. Am aspirat-o de 4 ori in timpul noptii. Pana azi-noapte nu era cazul s-o aspir decat o data la 2-3 zile... Am zis ca ma urc pe pereti - ma mananca pielea capului de "nervi". Da-i cu ser, aspira, baga ser, aspira. Indiferent CAT o aspir, nu iese tot. E "semi-infundata" in continuare, si daca nici pompa aia conectata la aspirator n-o fi "ha mai tare in scos muci", nu stiu ce ar putea fi! Imi venea sa imi iau campii. Toate mesele i le-am dat tinand copilul mai mult "in fund", ca asa respira cel mai ok. S-a dus naibii vaccinarea saptamana asta. Febra nu are, ceea ce este imbucurator. Dar nasul infundat, mucozitatile reziduale, trompa lui Eustache, raceala la urechi si gat prin capatul dinspre gat al trompei cu pricina.... Numai bine sa imi iau campii. Unde mai pui ca tre sa cobor: apa pt Ana, paine, "shitt-uri d-astea", deci va trebui sa imbrac copila si sa purcedem. Vai de curul ei, trecem de la geaca la costum de iarna.. iarasi plansete (nu ii place sa fie imbracata gros)... O zi de LUNI... Si i-am promis unei prietenea ca o vizitez azi sau mainie. Cred ca va trebui sa o las pe maine. Da' io stau sa ma gandesc. Pe copiii aia de povesteam recent de ei, cine naiba sta sa ii aspire de cate ori e nevoie si sa se dea cu capul de pereti ca "ii ameninta o raceala"?! Imi amintesc... In copilarie cu mare greutate ma lasau bunicii sa ies din curte. Cu "Lalaia". Lalaia era o rochie, alba cu o floare movulie deasupra unui genunchi si care statea pe mine ca pe gard, deci statea lalai. De aici bunica-mea, complet amuzata de halul in care aratam a dat numele rochitei. Si la un moment dat ma nimerisem cu un tiganus de pe strada bunicilor. Pe care l-am intrebat daca era racit. Ii atarnau mucii pana in gura si nu mai vazusem asa ceva niciodata! Imi amintesc ca mama a iesit val-vartej si m-a tras in curte :)) Of, fiica-mea se maraie. Azi nu "are voie" sa planga. Ca transpira si or sa-i curga mucii pana in barbie! Ce sa ii fac? Nu poate sa mearga inca. Ce frustrare!