my limits

Deci: fi-mea a avut zi de plans in continuu. Intreaga mea rabdare (oricum nu-i multa) si toata "mamoshenia" din mine s-au spulberat in fatza urletelor continue. In timp ce ea decisese ca e ziua ei de plansete eu imi propusesem sa fac curatenie (ordine, praf, aspirat, spalat pe jos, bucatarie, baie cu faiantele aferente, fiert biberoane, pus de o cafea,etc, ce naiba se mai poate face in 3 camere), sa strang rufele uscate si sa le pun in loc pe cele proaspat spalate (5 masini de spalat: haine bebe, haine pt noi culori normale, haine pt noi - black, pull-over-e, lenjerii pat (noi si ea) si o perdea)... Deci n-aveam timp de frecat menta cu fi-mea care a descoperit ca are sa imi povesteasca si sa gangureasca ma-sii taman AZI. Dupa ce am rabdat cu stoicism si am facut Tot ce mi-a stat in putintza pt a o multumi pe "ganganie"...Mi-a sarit mustarul! Si-am stat cu ea, frate, pana la 4... Asadar... Am lasat-o sa urle: o ora.. m-am dus la ea... inca o juma' de ora. Frate, nu tacea si pace. Puii mei! La un moment dat ea urla in dormitor eu ma ocupam de sufragerie. N-am mai rezistat nervos si am dat cu pumnii in perete. Cum s-o fi auzit la vecini nici nu ma intereseaza. Cert e ca a urlat pana cand aproape ispravisem curatenia. A adormit de oboseala, ca altfel nu cred ca s-ar fi oprit... La un moment dat eram cocotzata sa dau jos perdeaua si obosita si surescitata nervos cum eram mi-am dat seama ca mai avea un pic si-mi cadea galeria in cap... I-am mai facut de treaba lui Marian sa o intzepeneasca la loc ( a iesit partea cu surubul din perete, nu asa, oricum!).. Mi-am bagat picioarele in intinsul rufelor, fiertul biberoanelor si ce mai aveam de facut prin bucatarie. Am luat copilul care oricum incepuse iar sa maraie si m-am apucat de serie: Caca (nu face decat cu supozitor), spalat, schimbat hainele (de la atata plans vomita o parte din ce manca - era ca un purcel). Am luat-o in patul "mare" fiindca abia schimbasem asternuturile si era curat, apoi am pus copilul la "chect" sa se linistesca (era suparata pe mine - te pui cu ANA? a luat incapatanarea si orgoliul ambilor parinti... cumulate!!!). Cu mine nu vorbea dar statea cu nasu-n sanul meu si ofta a liniste si pace. Cand s-a luminat la fatza deplin redevenind "copilul meu" i-am dat sa pape si am inceput sa ii povestesc exact ca atunci cand era in burtica (vb cu ea ca si cu un adult, o prietena carea ii povestesc verzi si uscate). Cum e treaba cu timpul meu, de ce nu pot sta mereu cu ea, cum m-am simtit vis-a-vis de plansetele ei.. Refulam si eu la ea ca inca nu venise Marian de la job... Ma asculta cu seriozitate in timp ce infuleca laptele luandu-si doar mici pauze de respirat si uneori se exprima cu intonatie de intrebare in ganguritul ei.. si ii raspundeam ce credeam de cuviinta.. Am stat asa de la 6 la 6 juma'te dupa care nu m-am mai uitat la ceas. As fi vrut sa ies cu ea in parc pt a ma linisti eu, in primul rand, si a dormi ea bine.. Dar ne era bine asa. Am asezat-o pe perna sa stea usor inclinat, sa nu mai vomite si sa nu aibe aerogastrie iar eu m-am asezat langa ea, tinandu-i biberonul. Mai tin minte doar ca ea incepuse sa se sature si sa picoteasca, iar mie imi era cam frig si-am tras patura pe noi.. Cand m-am trezit era 10 seara si Marian aproape ca terminase cu usa.. Am putut sa stam si noi un pic impreuna.Ana s-a mai trezit la 2 noaptea sa pape si sa planga de "vreau sa fac caca si nu pot, la naiba, fa-mi ceva!"... Acum ascult mantre tibetane... Si e bine. Foarte bine.