la ce poate duce durerea de masea

Eu imi "mestec" dintii in somn. La propriu. Acum 2 ani mi-am inghitit o masea si m-am trezit dupa ce-am inghitzit-o. Apoi ma trecut la masele. De ce naiba nu se regenereaza dintii cum fac unghiile si parul? Cred ca a fost o eroare de design... Cred ca trebuiau sa se schimbe mai des, nu numai o data.. De 2 zile mi s-a deschis un canal al molarului de 7 ani. Durere, antibiotic, algocalmin. Cat sa moara nervul. Nu puteam sa dorm decat pe spate, ceea ce = sforait asigurat. Si cum dormeam io asa, destul de superficial, trezesc galtaita. Ma reasez, iarasi zgaltait. Era Marian. "De ce ma zgaltai?" "Pt ca sforai." "Da, mah, bine, pe mine ma doare maseaua si tu ma zgaltai?" "Poi daca sforai si nu pot adormi?!" "Da? Biiineeee"... M-am dat jos din pat, am insfacat 2 din cele 3 paturi (eu sunt friguroasa, Marian nu) si-am plecat. Am cules perna si inca o patura din sufragerie si in 2 minnute imi amenajasem locul de somn- si-asa voiam sa mai dorm pe placa.. Moooah, ce spate "in valuri" aveam. Si-am adormit. .... eram noi 3 intr-un oras ciudat, intr-o cladire ciudata, alba ca un bloc cu mai multe scari unite intre ele prin scari in spirala si culoare. .... sunt niste fiinte dubioase acolo care aveau o treaba cu mine, si erau de fapt niste creaturi scarboase si rele. O las pe Ana cu Marian si ma indepartez in alta parte a cladirii unde puteam sa primesc ajutor si sa fie si familia mea "safe". Se termina partea cu "creature" si ma trezesc in acelasi loc, in acelesi cladiri stranii, in acelasi context, dar cu alta poveste. Era in derulare un "razboi chimic". Niste unii aveau niste sticlute pe care le deschideau si ieseau niste vapori. Care provocau aceleasi simptome ca expunerea la raditii. Ma feresc sa inspir, fug in cladire, in alta "scara de bloc" unde gasesc pe mama si pe inca multi altii intre care Marian cu Ana in brate. Ma asteptau acolo. Mama ne spune ca nu e sigur sa ramanem, pt ca erau multi bolnavi si nu existau usi, daca mai venea cineva cu o fiola d-aia. Plecam, gasim un grup de oameni si cu cativa copii si ne adapostim acolo. Vad ca nici unde ne aflam acum usile nu erau inchise etans. Vreau sa gasesc adapost pt noi si aflu ca in vecinatate e un chiosc din termopane unde e o tipa. Ma uit la Ana pe care o tinea cineva in brate si o infofolise intr-o patura groasa, acoperindu-i nasul si gura. Fug sa vb cu tipa. Marian ma urmeaza, desi n-as fi vrut. Tipa imi rade in nas- nu vrea sa protejeze pe nimeni si ei ii e bine acolo. Vad langa biroul ei un tip care deschide o sticluta. Sa fug, nu mai e timp sa il anunt pe Marian. Ma arunc din magazin tinandu-mi respiratia. Ma trezesc chircita si imi dau seama ca, intr-adevar imi tin respiratia. Iau o gura de aer. Cel mai bun aer. Ana si Marian sunt dincolo. E liniste. E pace. Nu se desfasoara nici un razboi. E bine. In mintea mea chiaunita de somn exista un univers paralel in care nu e pace si nu e liniste. Si mai exista un univers paralel in care sunt niste creaturi urate. Dar aici e bine. Si ma intorc pe partea cealalta.