povestea aparatului foto

Cand am scris titlul mi-a venit sa scriu "PHOTO". Ceea ce mi-a aruncat o imagine din minte din timpul facultatii, de dinaintea examenului la tehnica fotografica (ce examen de cacat, btw!). Cu NIMIC n-am ramas din cursul ala. A.... mi s-a furat aparatul! Ma duceam sa ma intalnesc cu Marian, sa o lasam pe Ana cu ai lui. Mergeam la concert la Wonda Shepard. Si eram asa: cu copilul in marsupiu, ghiozdanul cu lucrurile ei in spate si geanta pe dupa gat, cum o port eu... Nu mi-ar fi trecut prin cap sa ma "prade" avand in vedere ca aratam ca bradul de craciun. Aparatul n-am putut sa il pun in buzunar, asa cum il tineam de obicei, si asta din cauza ca ma incomoda hamul. Am verificat geanta (am pus mana sa vad ca e inchisa) atunci cand am ajuns in statie la 101. In Socului. A venit autobuzul, am dat sa ma urc si era unul care cobora cu intarziere fatza de ceilalti. Am urcat si am pus mana pe geanta. Aparatul capatase picioare. Si-a tulit-o! Dintre biberon si pudra de talc.. Marian zice ca e bine asa, si ca atata vreme cat suntem noi ok, nu conteaza ce fura. Nu am fost amenintate sau ceva, deci e "acceptabil"... Eu am fost foarte revoltata: "Bai, frate, astia nu se uita si ei de la cine fura?!" Si, la nervi, i-am "urat" hotzului sa nu se mai poata folosi in veci de acea mana cu care a luat aparatul din geanta. Stiu ca nu e frumos. NU. Nu mi-am retras cuvintele. Poate ca trebuia sa pun "o vorba"...