Povestea meditatiei cu rinichii

Meditatia a fost prima incercare a metodei: zambeste organelor interne. Rinichii nu voiau sa mi se arate deloc. Apoi mi-au aparut - pe rand. Dormeau si cica nu intelegeau ce vreau de la ei. -Simplu le-am zis eu, vreau sa negociez cu voi topirea apei acumulate in timpul sarcinii si ep care nu vreti sa o eliminati. Atunci: zduf imagine. Rinichiul stang, primul cu care "am vorbit" a inceput sa rada- adica imi aparea imaginea lui in fatza ochilor inchisi. Si in imaginea asta avea ochii si gura albe. Statea in profil, asa cum sta si in corpul meu (din perspectiva ochilor). - Tu nu stii ce spui! Cum sa topesc toata rezerva asta?!?! Tu ai nevoie de ea! - Am nevoie? Explica-mi Parea cam suparat si imaginea mi-a disparut. - Asculta! am zis in gand (ma gandeam: am innebunit complet?! Ajung sa vorbesc in gand unui organ de parca as comunica telepatic unei prietene in timp ce ea doarme si vorbesc "in gol"- sa continui? sa ma opresc? Hai sa continui, totusi..) - Draga rinichilor, stiu ca nu va dau suficienta apa. Imi pare rau, dar voi depuneti totul, asa cum ati facut 38 de saptamani de sarcina. Atunci va dadeam foarte multa apa si voi tot nu ati vrut sa "o rulati". Si am fost foarte suparata din cauza asta fiindca eu car pungile astea de celule peste tot, fara sa foloseasca cu ceva. Si inima lucreaza mai mult, si coloana imi e presata. Daca nu imi explicati eu nu pot intelege. Veniti si explicati-mi de ce spuneti ca eu am nevoie de apa asta "incelulata". Vreau sa inteleg. Iarasi imagine. Venisera amandoi, dar rinichiul stang iesise mai in fatza, il vedeam clar. Celalalt era prezent insa nu il puteam vedea prea clar fiind mai in spate. - Pai tie "nu iti ajunge" ba cu intretinerea, ba cu timpul! Nu intelegi? Noi depunem ca tie sa iti ajunga. Si am inceput sa rad. Adica, mie chiar imi venea sa rad de sa ma zgudui, sa trezesc toata casa sa fie martora acestei discutii! Purata in mintea mea..?! - Stai asa, i-am zis, ca intelegeti gresit! (a ridicat spranceana alba) Mie nu imi ajung lucrurile dinafara mea, dinafara voastra, dinafara corpului! N-are nici o legatura cu voi si treaba voastra! -NUUUU?! -Nuu! Chiar daca vreti sa ma ajutati, nu e domeniul vostru; nu puteti sa schimbati ceea ce se intampla inafara corpului... Hahahahaha! Voi acumulati ceva care mie nu imi serveste sa zicem la intretinere sau la timp. Si-am inceput sa radem impreuna. A venit si rinichiul drept, care zambea si el. -Acum putem face ceva sa eliminati apa adunata? Pt ca daca voi eliminati atunci eu pot sa va dau mai multa. Pur si simpu nu va dau apa de teama! Era randul lor sa rada... - Nici nu e de mirare! noi avem nevoie de ceva care sa faca un "rulaj", astfel incat sa functionam si sa eliminam si depozitele nefolositoare tie. -Perfect! Cata apa aveti nevoie? Dar sa imi ziceti pe intelesul meu... sa zicem ca masura sa luam cana mea favorita. E ok? Incepeam sa ma simt foarte obosita... Brusc mi-a aparut imaginea canii mele in varianta multiplicata. In centru era o cana de ness si imprejurul ei 5 cani cu apa. Aha, deci asa trebuie sa beau zilnic... Ok, sa vedem cum va fi! M-am simtit atat de obosita incat nici nu stiu daca a mai aparut vreun rinichi dup-aia. Ma gandeam ca in ciuda lui "doar astazi nu imi fac griji" corpul meu resimte toate situatiile neplacute prin care trec, tot ce inseamna "cotidian". Am multumit pt toate binecuvantarile primite, inclusiv aceasta discutie de tip SF. Mi-a fost rusine pt "doar azi nu imi fac griji", dar totul e un drum... pe care mergem si mergem si mai invatam cate ceva...