mes yeux

Iarasi sunt in discutii aprinse cu corpul meu.
Ma uit in oglinda si ceea ce vad nu este EU. EU arata altfel. In EU se vede vitalitatea si cheful meu de viata, dar in oglinda care arata corpul meu.. nu!
E atat de ciudat sa te uiti in oglinda si sa nu vezi aproape nimic care sa te reprezinte ca fiinta...

Azi dimineata ma machiam. Si am observat ca ochii mei sunt ceea ce ma reprezinta. Ca si cum, pt o fractiune de secunda, m-am vazut tasnind de sub o masca si brusc m-am gandit la povestea cocosatului de la Notre Dame.
Straniu... si urat moment!
Vreau sa ma vad in oglinda ca fiind Eu-eu. Ca felul in care simt sa se vada si in corpul meu.

Dar... Cred ca am mai povestit despre legatura SF dintre crescutul dintilor Anei si dintii nostrii. Adica atunci cand copilului ii da vreun dinte, noi, parintii, ne tavalim in chinuri. Ei bine, mi s-a mai spart jumatate de central. Iar Marian a avut si el "momentul lui". Nu pot sa mestec nici cel mai moale aliment fara sa am parte de dureri crancene. Saracul dr. Tzarulescu o sa aiba de munca la reconstructie, nu asa, oricum. De cand mi-am inghitit in somn primul dinte intreg si sanatos si mi s-a explicat verde in fatza ca nu exista "preventie si conservare" in cazuri ca al meu am inteles ca ne vom intalni, Tzaru si cu mine, atunci cand voi fi pregatita de "scos si pus"... Anei ii cresc caninii.. Mare noroc ieri cu o tanti ca mi-a pus lidocaina in bratze. Stiu o treaba.

Cat despre look in sine... da, stiu cu aparenta si esenta si all the bullshit. Nu ma scuteste de a-mi dori. Ca si cum iti doresti o cafea buna si calda, dar n-ai parte decat de o amareala rece...

Dupa pomana de 6 saptamani a bunica-mii ma duc la carliontzat parul. Macar atat.