teama

        A venit iarna. Iarna ma face sa zambesc desi nu pot suferi temperaturile scazute. Azi ma uitam la copacii conservati in gheata, hidratati si pusi la pastrare si... Erau ninsi cu gheatza. Batuse vantul si erau toti cu freza intr-o parte. Erau frumosi si stralucitori. Pe semnul din statia autobuzului erau aliniati tzurtzuri... Si toate masinile erau frumoase, acoperite de gheatza.... In statia autobuzului oameni zgribuliti. O femeie cu haina rosie si fular-esarfa la gat se strangea parca ar fi vrut sa intre toata in fular, iar parul ii era ud, inghetzat si urechile rosii. Nu si-ar fi pus fularul-esarfa si pe cap. "Normal", si-ar fi "stricat "design-ul" (sau "fashion-u'"). Oamenii sunt ciudati. Isi dau sanatatea pt aparente. Eu imi caut manusi cu varfurile degetelor "detasabile". Mi se par practice: de ce sa imi scot manusa doar pt o clipa, cat cotrobai dupa cartela de metrou prin buzunar, sau sa imi suflu nasul? Really, tehnologia si partile ei constructive...

        Pana la urma n-am reusit sa tin mai mult de o saptamana juma'te oshawa5 pt ca ma "scurg" -ca, fe, mn... d-astea obisnuite corpului meu. Acum trebui numai sa fiu atenta sa bag mai mult yang decat yin (nevermind, uite aici lista). Efecte vizibile cu duiumul: in primul rand 5 kg plecate pe la altii care or avea nevoie de ele. In al doilea rand transpir. Iarna. Aaaaa... eu foloseam deodorant cu aluminiu si mi se "pfff!" glandele sudoripare de nu mai transpiram deloc, parca aveam dopuri la subratz. Ei bine, acum transpir din nou. Avand in vedere ca e o schimbare in bine aproape ca imi iubesc capacitatea cea noua de om normal. Apoi efecte mai SF.. iarasi incep sa percep "moleculele de aer" si diverse "buline colorate" fara sa vreau asta. Dupa 2 seri n-am rezistat nervos si i-am povestit lui Marian (care e pragmatic, daa?!) de filosofia "multumesc pt acest minunat dar, daaar ia-ti-l inapoi ca e prea mult pt creierul meu". Evident in a doua si a treia zi de cura am fost isterica. Am anuntzat frumos colegii ca sunt "in crize de detoxifiere" si... am incercat sa tac mai mult :)))))))
Sa-mi bag picioarele, ma simt "noua" dupa zilele astea. Faza mai naspa a fost ca mi s-a facut foame de mancare si n-am mai putut. Azi am bagat o portie de cartofi copti...

            Da' s-a mai intamplat o treaba... E pt prima data cand constientizez, si accept (mai ales e ciudat ca e ok in mine/ cu mine treaba asta) ca... Ok, here it goes, cea mai mare teama a mea e teama de necunnoscut. Nu se manifesta ca o frica, incat sa pot spune "bai, mie imi e frica de asta", ci e o chestie mult mai subtila incat nici n-as fi vazut-o. Probabil n-am vazut-o multi ani... Fiind intuitiva si deductiva, cel mai adesea pot gandi imediat ramificatii.. feluri in care o situatie ar putea sa decurga sau sa se dezvolte. Ei, necunoscutul fiind "blind" toata deductia si abilitatea mea de a anticipa nu inseamna nimic si teama de necunoscut inseamna teama de a nu putea sa depasesc aprioric potentiale probleme ce-ar putea apare. Motivul pt care cred ca pot acum sa recunosc ca da, am o jena in fatza schimbarii e... practica, sa moara Bibi. Chestia aia cu "doar azi" pe mine ma scoate la liman. Daca nu trebuie nici sa imi fac griji, nici sa ma enervez ci doar sa traiesc ziua..... totul e bine. Cred ca intrucatva teama de schimbare se leaga de controlul situatiilor. Nu stiu inca daca este ceva mostenit sau ceva specific mie ca fiinta. Doar simt ca am descoperit ceva aici... nu stiu ce anume, dar simt ca sunt pe drum...