care este...

Io... De multe ori nu po' s-adorm si ma gandesc ca as scrie pe blog una sau alta. Da' nu mai apuc. Si ma enervez, ca doar am facut blogu' asta ca sa nu imi pierd indemanarea si creieru' ala putinu care este el creier si il mai am... cat l-oi mai avea pe el pe creier.. Dizzy?! Se poate si mai rau, unii se exprima asa fara sa faca mishto! Am pitici pe creier. O multime. Nici nu stiu cand s-a adunat asa o gasca. Probabil nu imi prea prieste statu'-acasa. Stii, cand alergi de colo-colo cu treaba nu mai ai timp sa gandesti tampenii si piticii te ocolesc: "Aaaa.... Aia e prea ocupata, unde sa mai mergem si noi?!" Imi fac griji... cotidiene! De cand naiba imi fac eu griji in primul rand? Eu sunt aia cu "las- ca se rezolva!"... Io-s aia hippie.... Dar... Simpul gand ca va trebui sa ajung pe la medic, ca stai asa ca am analize de facut, dintii abia asteapta sa ni-i repare cineva (io si marian avem aceleasi probleme, nu stiu cum ne gasiram de parca suntem gemeni) si.. si in plus astea sunt secundare, ca anu' asta musai sa facem ceva de bun simtz cu casa asta.. si tre sa tinem pasul cu toate cele si sa ne mentinem pe o linie de echilibru ca circarii.... Deci asta e UN gand... Imi da sentimentul ca m-au invadat puricii si n-am o substanta suficient de puternica sa-i extermin. Si asta pt ca eu sunt convinsa imi mine insami ca ma agit ca o proasta si ca, de fapt, lucrurile sunt facute sa se aseze singure pe fagasul lor firesc cu minim efort si maxima atentie din partea noastra. Nu-s tampita, ci doar nu ma mai tin in frau. Plus oboseala. Ma simt ca si cum as duce o viata super-intensa si nu mai e timp de somn. Adevarul este ca nu as rata pt nimic in lume schimbarile rapide prin care trece Ana si sunt constienta ca nu este ceva care sa se repete vreodata. Si cand o vad in manifestare ma odihnesc instant :)) Partea buna este ca am reinceput sa citesc. Desi imensitatea bibliotecilor "internautice" ma cheama, nu am cum sa stau cu ochii beliti in monitor, asa ca ma limitez la tot ce nu am citit inca din biblioteca (mai am un raft din 2), sau ceea ce citisem candva si am uitat sau n-am dus pana la capat (sau poate am uitat ca am citit... ca io-s amnezica: uit cartea si raman cu senzatia din timpul lecturii). Aaaaa... Nu pot sta cu o carte in mana in fotoliu, ca vine Ana sa vada ce fac si inca nu ii dau voie cu carti... Nuuuuu. Imi las cartea in bucatarie unde fumez. Si cum prind un moment: Flooop, ma scufund in lectura. Cel mai nasol a fost cand m-am chinuit cu o carte de 180 de pagini timp de 2 saptamani ca sa ajung la concluzia ca era o imensa porcarie. Marian stia depre autoare si dupa ce mi-a urmarit curios indarjirea zilnica a ras copios afland concluzia. Se temuse ca avea sa imi placa... bullshitu' ala. Oh, da! Si am timp sa trag cate un film din retea. Ma face sa ma simt ca incep sa mai pierd din "deficit". Abia astept sa mergem la un teatru, la un spectacol. Nu stiu cumn o sa ne organizam, da' nu se mai poate asa. Prietena mea pensionara mi-a zis "bah, voi sunteti mai rau ca mine!" si are dreptate. Da' ne facem noi mari.. Stai ca vine Sepultura. Deci nu-i ratam si p-astia ca imi bag p***a! Intre timp fac educatia Anei cu zgomotele. E un copil care prefera linistea, ceea ce e o adevarata binecuvantare si pt parintii ei.. Da' daca vrem sa mergem cu ea la spectacole, ar fi bine sa nu urle din cauza nivelului de galagie. Si "ii pune mama" Sting (la care as fi vrut din tot sufletu' sa merg, da' cand m-am trezit io, era sold-out!), Queen, rock simfonic (ii place f mult, ca doar eram gravida cand am fost la Haggard), muzica clasica ( f eficienta in agitatia datorata aparitiei dintilor), mantre (oh, da, nelipsite) si tot ce ne mai trece prin minte! Are si ea piesele favorite si daca are chef sa asculte, dar se termina piesc ma "cearta" "E! ("bai! piesa!"). Si cam asta... Hai ca ma duc sa dorm ca maine avem o vizita simpatica!