el...

Cand l-am vazut prima data, nu stiam cine e. De fapt, n-am vazut decat o camasa in carouri rosu-albastru pe o silueta desirata scurgandu-se prin cadrul unei usi laterale. Am gandit "Mm" si-am trecut mai departe de-a lungul holului. Apoi camasa a fost asociata cu colegu'. In camera cu "depozitul de carti" era o masa lunga pe care se aseza turceste aprinzandu-si o tigara si amestecand relaxat in ness - si ma enerva pt ca exact asta as fi facut si eu! Doar ca nu era "locul meu de joaca" si ma multumeam sa ma plimb in talpile goale pe gresia fierbinte a vilei. Sau sa ma sprijin cu jumatate de fund pe masa cu pricina: na! La un moment dat era vorba sa facem un gratar si "cazu pe mine" sa il insotesc la shopping ("da' de ce io? ca-s mai noua si sa car la haleala si bautura?! bineee, maaah :(" )... Si de atunci imi place sa merg cu el la cumparaturi. Pt ca intindem mana spre acelasi produs, dintr-o multime de altele. Pt ca m-am dat io mare intr-un week-end si am zis "lasa-ma sa aleg io iaurtu' copilului". Si cand a vazut ce luasem a inceput sa rada: "Pai d-asta voiam si eu sa-i luam!" Adorabil!