Devin supla.. doar ca nu stiu cum

Atunci cand ma framanta ceva, cand simt ca piesele ce formeaza intregul nu se potrivesc perfect (adica asa cum e normal) imi zic: Bai, pute. Putea al dracu'; ce mai pute... da' UNDE?!

Ok.
M-am apucat de "devin supla- varianta "da-i cu reiki".
De "imaginatia creatoare" (vizualizare ii mai zic unii, adica sa vezi exact ceea ce vrei sa fii, sa devii, ce iti doresti sa percepi ca si cum ar fi deja realitate si sa iti urmaresti starile. Asta este o verificare, fiindca uneori s-ar putea sa ti se para ca vrei sa faci ceva care, de fapt, nu ti-ar aduce nici o multumire reala). Plus niste aerobic, niste qi-gong (mi-am adus treptat aminte incredibil de mult- eram ferm convinsa ca memoria mea selectiva a pastrat doar 2-3 miscari).
Si am reusit, incredibil, sa mai las in puii mei painea. Eu nu suport painea! De cand ma stiu! Imi amintesc ca mama imi "facea cunostiinta" cu "Painea" la fiecare masa- degeaba. Dar, cand am ramas insarcinata mi s-a "desteptat" brusc: miroseam painea, ma afundam in ea cu nasul, cu degetele, o degustam (si stiam ca are numai aditivi si afanatori, dar imi placea atat de muuult). Si am ramas cu placerea de a mirosi painea si de a lua o bucatica mica la fiecare masa. Intr-o seara, m-am uitat la paine si am zis "iti ajunge- ti-am acordat suficienta atentie! O sa mai iau cate o imbucatura atunci cand n-am cu ce culege sosurile, e suficient."  si gata.

Dupa 2 saptamani (sau 3?) de la "gimnastica de seara" (ca nu pot face nimic in casa asta decat dupa ce adoarme copilul, desi am profitat un pic si am mai tzopait cu "mandra" si in timpul zilei)- deci "dupa ceva zile" au inceput sa ma apuce niste stari urate rau.

In detaliu: simt valuri de incrancenare si furie care se manifesta exact ca aburii: se aduna, se aduna, urca in sus prin mine si explodeaza trecand dincolo de mine. Si simt un fior idiot pe coloana - care fior n-ar tebui sa fie acolo, in starea de nervi, locul lui e in alta parte, in alte conditii!
De 3 zile ma intreb : De unde atata furie in mine?! N-am luat la "pace-pace" si vindecare emotionala fiecare etapa, fiecare "briz-briz" din viata mea?! Ce a revenit? De unde? De ce?
Si a trebuit sa iau pauza. De miscare, de "devin supla".
Fiindca eu pe asta "lucram".
Ceva pute al dracului...

Si observ si altceva. Nu poate fi "armonizare", cum e la Oshawa, pt ca e ceva ce implica pe cei mai apropiati. Ete: m-am certat cu Ana de nenumarate ori zilele astea- nu vrea sa manance-, lui Marian "i s-a intamplat" o toxiinfectie alimentara iar pe mine m-a "trosnit" o foame de parca as fi in adolescentza..
Se leaga cumva... Nu stiu cum dar.."incurcate sunt itzele"..

"Devin supla" - nu stiu cum, fiindca, cel mai probabil, toate aceste eforturi s-au transformat intr-o "combat" si nu asa e normal sa fie.

Eu am lansat ideea si dorinta si gata. Ajunge. Fara "musai", fara "dar vreau!".
E ca scapatul de fumat. Cu cat te incrancenezi, cu atat te obsedeaza.