pana la urma

Pana la urma si la coada, stii ceva?
Ne cacam in patriotismul nostru si pleeecaaam in puii mei intr-o tara unde sa muncim ca niste sclavi dar "cu efect", intr-o tara fara manele, fara miros de transpiratie in autobuz, fara "fa! fata!" si alte apelative pline de intelepciune si pe care userii nu le spun "in gluma". Si fara scuipat cu coji de seminte asezate in forma de semicerc pe langa banci.
Ne dati voie sa ne bagam p.. icioarele in el de optimism romanesc?!
Adica, daca tot tre sa muncim 10 ore pe zi, nu se poate sa ne si permitem mai mult decat supravietuirea? Really!
Daca ne intrebi nu vrem sa plecam. Vrem sa stam aici. Dar nu se mai poate. Pur si simplu nu se mai poate asa. Azi tata mi-a recunoscut marele lui regret: ca n-a plecat cu varul lui in Australia si a ales ca boul sa ramana aici...
Cum facem.. well, nu stim, o sa vedem noi...