ciudati

Marian si cu mine suntem "ciudati". Suntem diferiti decat multe... hmmm (nu e bine) decat majoritatea cuplurilor ca noi. Ne-am dat seama de treaba asta inca de la inceputuri.
Pur si simplu gusturile si felul in care intelegem noi "fericire conjugala" nu seamana cu ce am vazut ca mai fac/ isi doresc altii. Uneori e ca si cum noi am fi veniti din alt timp.

Acum sunt foarte fericita, de exemplu. E 3 noaptea, am insomnie, Marian sforaie pe canapeau extensibila trasa in sufragerie, Ana doarme pe burta si cu mana atarnand din patul-nostru-dublu-din-dormitorul-nostru-mare, am citit vreo 200 de pagini dintr-un roman al lui Murakami... Si este atat de calm si de bine...

Saptamana asta ne-a lovit lectura pe-amandoi. Am fost extaziati! Unul langa altul aliniati pe canapea, fiecare cu cate o carte in mana. Si cand aveam eu chef de o tigare, dar nu ma puteam dezlipi de roman... Se ridica Marian fiindca si el voia sa fumeze. Sau cand ma ridicam eu sa beau apa avea si el nevoie la buda. O sincronicitate perfecta fara cuvinte goale sau altceva care sa ne decupleze..

Ana a invatat in sfarsit sa mearga de mana cu amandoi odata. E, tot asa, calm si frumos cand mergem toti 3 (desi pe trotuarele noastre nu e f practic) palavragind mereu..